#1 Din perspectiva programului Pilon Digital prezentat astăzi, care ar putea fi nevoile concrete ale școlii voastre?
Stabiliți care sunt nevoile concrete, pentru ca școala să devină o școală inovativă. Dacă este cazul utilizați analiza SWOT.
Apoi, transformați nevoile în inițiative concrete. Folosiți
# 2 Cum ar putea fi prioritizate aceste nevoi?
Pentru a stabili prioritățile, vă sugerez să utilizați tehnica MoSCoW, descrisă mai jos.
MoSCoW este o tehnică de prioritizare. Aceasta poate avea diferite utilizări, inclusiv pentru a decide ce sarcini trebuie finalizate mai întâi în cadrul unor proiecte sau inițiative complexe.
Tehnica împarte elementele de lucru în patru secțiuni distincte în funcție de prioritatea acestora. Aceste secțiuni se numesc domenii deoarece conțin diferite tipuri de sarcini care trebuie finalizate în cadrul proiectelor și inițiativelor.
Domeniile sunt independente unul de celălalt.
este nenegociabil
poate fi implementat doar cu caracteristicile de bază (de definit elementele minimum necesare)
fără această cerință îndeplinită: nu putem livra la timp, este ilegal, prezintă risc, nu putem livra proiectul
este important, dar cerința nu este vitală acum
posibil să nu ne placă să lăsăm deoparte acest element, dar și fără acesta soluția este încă un proiect viabil
posibil să fie necesară o analiză suplimentară sau o altă soluție; de exemplu: gestionarea așteptărilor, o anumită ineficiență, o soluție existentă etc.
de dorit, dar nu la fel de important pe cât ar trebui
implementăm doar dacă există timp și buget suplimentar
nu este momentul pentru a include această cerință acum
nu se încadrează în buget
ar putea fi fain de inclus, dar nu conduce la niciun impact real
Ce se poate întâmpla dacă aceste cerințe nu pot fi îndeplinite?
Dacă răspunsul este „schimbă abordarea”, atunci nu există cale de întoarcere, trebuie oprit proiectul/inițiativa.
Cele două domenii pot fi diferențiate unul de celălalt prin revizuirea gradului de părere de rău cauzată de neîndeplinirea acestora, în ceea ce privește valoarea proiectului sau numărul de persoane vizat.
Acestea sunt cerințele pe care echipa de proiect a convenit că nu le va îndeplini. Acestea sunt înregistrate în lista de cerințe prioritare, unde ajută la clarificarea scopului proiectului și la evitarea reîntroducerii „prin ușa din spate” la o dată ulterioară. Acest lucru ajută la gestionarea așteptărilor că unele cerințe pur și simplu nu vor ajunge la soluția livrată, cel puțin nu de data aceasta.
Pentru a pune în aplicare această tehnică, trebuie mai întâi să enumerați toate cerințele pentru proiect/inițiativă și apoi să efectuați următorii pași:
Etapa 1: Alocarea fiecărei condiții într-una din cele patru categorii prioritare.
Etapa 2: Evaluați valoarea fiecărei cerințe prin atribuirea unui punctaj de la 1 la 10. Acest scor reflectă cât de vitală este fiecare nevoie pentru succesul proiectului/inițiativei. Dacă acordați un număr mare (9-10), această cerință are o prioritate ridicată pentru proiectul dvs., în timp ce un număr mic (1-3) înseamnă că este inutilă sau foarte mică pe lista dvs. de priorități.
Etapa 3: Efectuați o evaluare pe baza rezultatelor obținute în etapa 2 pentru a determina dacă o sarcină trebuie inclusă în cadrul unei iterații.
Criteriile de evaluare depind de locul în care cerințele se încadrează în categoriile respective:
TREBUIE FĂCUT (cel mai înalt): Echipa trebuie să implementeze această cerință în cadrul iterației curente.
AM PUTEA FACE (ridicat): Echipa ar trebui să implementeze această cerință, dar poate fi amânată până la o iterație viitoare dacă este necesar pentru a respecta termenul limită al proiectului/inițiativei.
NE-AM DORI SĂ FACEM (mediu): Implementarea acestei cerințe are sens din perspectiva organizației/comunității. Ar putea avea o valoare semnificativă pentru părțile implicate, dar nu există date sau termene limită specifice care să fie respectate prin implementarea ei.
NU PUTEM FACE (cel mai scăzut): Această sarcină nu este, de obicei, cerută de proiect și ar trebui exclusă din procesele de planificare.
Etapa 4: Prioritizați elementele de lucru în funcție de rezultatele obținute în etapa 3, utilizând parametri precum raportul cost/beneficiu sau alte alternative, în funcție de nevoile organizației voastre. Un exemplu de metrică de prioritizare utilizată cu MoSCoW este nivelul critic al unei sarcini.